Cristina Șișcanu, despre fratele pierdut înainte să se nască și durerea morții tatălui ei

Cristina Șișcanu a vorbit despre două pierderi care au lăsat urme adânci în familia sa: moartea fratelui ei, născut prematur înainte ca ea să vină pe lume, și dispariția tatălui, în 2024. Jurnalista a povestit că a aflat încă din copilărie despre băiețelul pe care părinții nu au apucat să îl crească și că amintirea suferinței lor a rămas vie pentru ea. Potrivit mărturisirii sale, tatăl ei a adus cândva în discuție, în glumă, ideea adopției unui băiat. Cristina a spus că, atunci când l-a auzit, s-a speriat și a simțit că acceptarea unui alt copil ar putea însemna o trădare față de fratele pe care nu l-a cunoscut niciodată. Reacția, explică ea, era legată de povestea pierderii pe care o știa de mică. „Înainte să apar eu, părinții mei au pierdut un copil, a fost născut prematur, fratele meu. Dacă fratele meu se năștea la termen și nu deceda, eu nu existam”, a relatat Șișcanu. Ea și-a amintit și o scenă din copilărie, când l-a văzut pe tatăl său lăcrimând. Jurnalista a spus că gândul adopției a făcut-o atunci să simtă că și-ar putea trăda fratele, deși nu avusese șansa să îl întâlnească. În aceeași confesiune, Cristina a rememorat apropierea pe care a avut-o de tatăl ei și impactul pierderii acestuia, în 2024. A recunoscut că i-a fost greu să se obișnuiască cu absența lui. Pentru a nu rămâne singură cu suferința, spune ea, a ales să își continue activitatea profesională. Povestea ei aduce în prim-plan o dramă de familie păstrată mult timp în amintire și felul în care doliul a influențat-o.