Olga Mavrocordat-Sturdza, prințesa care a transformat arta și grija pentru orfani în misiunea vieții

Născută în 1884, la Popești, în județul Iași, Olga Mavrocordat-Sturdza a crescut într-un mediu privilegiat, dar și-a construit propriul drum prin artă și implicare socială. A studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris, iar pregătirea sa a inclus și experiența în atelierul celebrului sculptor Auguste Rodin. Lucrările ei au ajuns la Salonul de la Paris, iar la Dieppe și-a deschis un atelier de pictură. În 1908 s-a căsătorit cu prințul Mihail Sturdza, cu care a avut doi copii. Contemporanii au descris-o drept o femeie inteligentă și plină de energie, care călătorea singură într-o vreme în care acest lucru era neobișnuit. La Iași, a înființat un atelier de sculptură la Copou. Printre lucrările sale se numără monumentul funerar al tatălui ei, Alexandru Mavrocordat, precum și sculpturile „Sărutul” și „Sburătorul”. Una dintre creațiile sale cele mai cunoscute a fost un grup statuar din marmură albă, dedicat unirii provinciilor românești. Monumentul, inaugurat în 1927 în prezența Reginei Maria, o înfățișa pe Patria-Mamă alături de reprezentări ale Transilvaniei, Basarabiei, Bucovinei și românilor de pretutindeni. Lucrarea a fost demolată în 1947, după instaurarea regimului comunist, iar o refacere realizată de sculptorul ieșean Constantin Crengăniș a fost amplasată ulterior în fața Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Activitatea Olgăi nu s-a limitat la atelier. Potrivit informațiilor prezentate de Arhivele Naționale, ea s-a numărat printre persoanele care au condus filiala ieșeană a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, înființată în 1910. În timpul Primului Război Mondial, s-a implicat în sprijinirea copiilor rămași fără familie, motiv pentru care a rămas în memoria publică drept „mama orfanilor”. Povestea ei reunește astfel statutul princiar, o carieră artistică neobișnuită pentru epocă și o activitate caritabilă care a depășit granițele familiei.