Eugen Ionescu, spiritul rebel care a luat în râs marile nume ale teatrului

Eugen Ionescu
Eugen Ionescu, cunoscut în Franța drept Eugène Ionesco, și-a clădit reputația de autor incomod, cu opinii tranșante și un stil teatral aparte. Născut la Slatina, în 1912, a devenit unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai teatrului absurdului, însă drumul său a fost presărat și cu polemici literare. Potrivit sursei, Ionescu nu se sfia să-și exprime antipatiile față de scriitori consacrați. Îl considera pe Corneille plictisitor, pe Schiller greu de suportat și pe Ibsen prea greoi. Nici Strindberg, Pirandello, Cocteau sau Giraudoux nu scăpau de judecățile sale aspre. Dramele lui Victor Hugo, cu scenele lor sângeroase, îl făceau, după cum reiese din relatare, să râdă în hohote. Cel mai mare adversar literar al său ar fi fost Bertolt Brecht. Ionescu nu s-ar fi limitat la pamflete îndreptate împotriva acestuia: sursa afirmă că l-a adus și pe scenă, transformând rivalitatea de idei într-un gest artistic provocator. Atitudinile sale anticomuniste, exprimate în publicistică și interviuri, se adăugau imaginii unui autor care nu se ferea să contrazică opiniile dominante. Parcursul său a început în România, unde a studiat la București și a publicat critică literară, înainte de a se stabili la Paris. Piesa „Cântăreața cheală”, montată în 1950, a marcat începutul unei cariere care avea să includă titluri precum „Scaunele” și „Rinocerii”. Sursa amintește și de prima sa carte apărută în română, intitulată sugestiv „Nu”, un titlu potrivit pentru un creator care și-a construit opera prin refuzul convențiilor.
Sursa ↗

Ce știm până acum

Eugen Ionescu, cunoscut în Franța drept Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român-francez asociat teatrului absurdului. Presa îl urmărește pentru stilul său rebel și pentru relatările despre interesul Securității față de faima și influența sa.

Cel mai recent: După relatările despre interesul Securității pentru faima sa, presa îl readuce în prim-plan pe Eugen Ionescu drept un spirit rebel, cunoscut pentru opiniile tranșante și teatrul absurdului.